More Than Love....[+16]

Subiect: More Than Love....[+16] Sam Aug 06, 2011 2:49 am

More Than Love
Capitolul 1

~~~Prolog~~~

,,Stateam
in micuta mea camera mov, uitandu-ma atent pe fereastra parca incercand
sa gasesc pe cineva, sau mai bine zis ceva. Micutii fulgi de nea cadeau
din cerul innegrit semnaland ca acest an va fi mai fructos pentru unii
ca sigur pentru mine nu. Revelionul, atat de frumos pentru unii, atat
de trist pentru mine, il urasc, la fel ca si Craciunul, sarbatorile de
iarna ma fac sa imi amintesc de tatal meu, de aceea nu particip la nici o
actiune cand vine vorba de ele.
O
lacrima se prelinge pe chipul meu alb scaldat in intuneric, urmata de
inca una, si inca una. Tatal meu....cel mai bun tata existent, a murit
in noaptea de Craciun, intr-un accident sinistru de masina. Cand am
aflat, la frageda varsta de 14 ani, am ramas marcata pe viata. Ne-a
jurat ca nu va pleca niciodata de langa noi, ca ne va iubi si proteja,
iar pentru ca a fost atat de bun, ingerii l-au luat, nu merita sa stea
intr-o lume asa de rea ca acesta. Il iubeam, il iubesc si il voi iubi
mereu pe tata mai mult decat pe mama, pentru ca mama mea.., da mama care
mi-a dat viata, este o scorpie. Vine acasa tarziu, cu fel si fel de
barbati si sunt uneori supusa perversitatilor lor majore, mama ranjind
la mine spunandu-mi ca trebuie sa fiu si eu pregatita. Pregatita pentru
ce? Pentru c***areala?. Off, oftez sonor in timp ce ochii mei verzi
varsa lacrimi amare, cu maneca plovarului albastru incerc sa mi le adun,
ca nu cumva cineva sa ma vada.
-Tati,
oare unde esti? spun eu, punand mana pe geamul rece, cautand pe cer
steaua tatalui meu, parca incercand sa ii ating chipul, dar in zadar,
Hiroshimi nu este vizibil in acesta noapte.
Hiroshimi
Haruno, tatal meu, scumpul meu tata, singurul care ma iubeste cu
adevarat, acum mort, zacand in mormantul lui mic, fara nici macar o
lumanare aprinsa. De ce tata? De ce?
Ma
ridic usor de pe scaun, si pornesc jos, de unde muzica rasuna mai ceva
ca in club. Lacrimile mele nu mai inseamna nimic, pentru ca sunt sterse
cu timpul, eu nu mai insemn nimic, pentru ca nu mai am in inima cui sa
stau.''

Ochii mei verzi,
se deschid precum mugurii primavara. Clipesc pentru a acomoda cu lumina
din camera. O noua zi, o noua suferinta, un nou barbat adus de mama.
Stiu ca este mama, dar pur si simplu o consider o c***a. Parul ei
odinioara roz, este acuma rosu ca focul, iar ochii ei albastri sunt
acoperiti de niste lentile mari rosii. Karin Haruno pe numele ei, este
asa zisa mea mama, mama care mi-a dat viata, mama care ma uraste, mama
pe care o urasc. S-a schimbat atat de mult de la moartea tatei, incat...
cred ca vrea sa ma omoare, sa scape de mine. Vederea incepe sa se
incetoseze semn ca imi vine sa plang, alung orice gand trist si ma
imbrac. O pereche de balerini negrii, o pereche de colanti negri, o
bluza alba, lunga sub fund, si o vestuta in carouri sub sani. Off,
culoarea negru, culoarea care ma reprezinta, pana si parul meu rozaliu
are o suvita neagra, ma rog detalii care nu prea va fascineaza.
-Sakura,
mars pana jos, vreau sa iti prezint pe cineva, tipa mama mea la mine,
ca la un caine, desi cainele ei, Mister FlufyPuff este tratat mai bine
ca mine.
Deschid usa mare, maronie
si cobor scarile. La parter mama se lingea cu unul care mai mult de 18
ani nu avea, rusine mamii mele ca la 40 de ani ai ei, umbla cu dinastia
cu 22 de ani mai mici decat ea, adica de varsta mea. Tipul avea parul
negru cu reflexii albastre, corpul bine lucrat, buzele atat de carnoase,
ahh, pot spune ca este un vis, un vis inchis cu lacatul pentru mine.
Deci de acum trebuie sa-l numesc ,,tatal’’ meu? Haha, ce ma rad, nu se
va intampla asta. Tusesc fortat, anuntandu-mi prezenta in camera, cred
ca daca nu tuseau o faceau in fata mea, atat de nesimtiti sunt. Imi dau
ochii peste cap asteptand sa vad ce are de zis Karin, dar vad ca se uita
la mine ca la felul al paispe'lea. Eu sunt prima care sparge gheata.
-Mama, spun eu cu scarba, cine este acest tip? Cati ani are? Intreb eu suspicios.
Ahh,
si-a deschis ochii, atat de negri, atat de misteriosi, nu m-as mai
satura privindu-I, daca as putea toata viata sa ii deslusesc misterele
doar uitandu-ma in ochii lui, plutind pe un norisor alb numai eu si el
imbratisati, saruntandu-ne si poate avansand. La ce d***u ma gandesc?
-El este Sasuke, Sasuke Uchiha, tatal tau, spune Karin ranjind cu aceeasi scarba ca a mea.
-Ma
faci sa rad, spun eu incepand sa rad, tu crezi ca eu il voi numi pe
Sasukepuki al tau ,,tatal meu’’? Sti ceva da-ti foc si stingete cu
benzina ca de la mine nu o sa scoti asta, spun eu intorcandu-ma cu
spatele, placand spre camera mea.
Doamne
ce tupeu pe ea, cica sa ii spun ,,tata’’, maine la ajunul porcilor, ca
de la mine nu o sa auda asta. Ajung in camera si ma trantesc in pat, iar
usa se tranteste cu forta si pe ea isi face aparitia...Ghiciti cine?
Sasukepuki al scumpei mele Karin. Se naspusteste asupra mea parca nu a
mai vazut vreodata o fata. Hmm, bine la varsta mea am forme bine
conturate, sanii mari, fund bombat, pot face orice baiat sa cada pe
spate, dar sunt si tinta numerorsilor nemernici care vor doar o noapte
cu mine.
Ahh ochii lui, atat de mistici, atat de iubitori, ma pierd
pur si simplu in ochii lui, nici macar de 2 min. nu il stiu si deja ma
indragostesc. Buzele lui, sunt atat aproape de ale mele. Mai aproape....

» Love, love..
» I hate you but I love you